„Femeia cananeancă s-a încredințat voii lui Dumnezeu, având în inima sa credință, nădejde, dragoste și smerenie”

Chiriarhul Râmnicului a subliniat că „ Domnul a trecut în părțile Tirului și ale Sidonului, unde a fost urmat de această femeia cananeancă, care căuta cu stăruință ajutor ca să-și scape fiica de sub stăpânirea diavolului, strigând: „Miluiește-mă, Doamne, Fiul lui David!”.

A stăruit în rugăciunea ei și „s-a închinat Lui, zicând: Doamne, ajută-mă!”, iar în urma convorbirii cu Domnul Hristos, Acesta i-a spus:  „O, femeie, mare este credința ta; fie ție după cum voiești! Și s-a tămăduit fiica ei din ceasul acela”.

Credința puternică a femeii descoperă profunzimea vieții sale duhovnicești, aceasta fiind cuprinsă de focul dragostei față de Dumnezeu. Vedem, așadar, că dacă iubirea noastră va urca mai întâi la Dumnezeu, ea se va extinde mai apoi la toți semenii noștri, fapt pentru care trebuie să ne străduim mai întâi să fim fii ai lui Dumnezeu, ca mai apoi să putem fi frați ai semenilor noștri, cum spune părintele Dumitru Stăniloae: „Unde nu e Hristos, nu e frăție și iubire, și viceversa: unde e frăție și iubire, acolo este și Hristos. Cine îi iubește cu adevărat pe semeni, acela să știe că e în Dumnezeu și Dumnezeu în El”.

Sfântul Apostol Pavel așază iubirea la temelia tuturor datoriilor față de aproapele, zicând: „Nimănui cu nimic nu fiţi datori, decât cu iubirea unuia faţă de altul; că cel care iubeşte pe aproapele a împlinit Legea” (Romani XIII, 8).

Stăruința femeii înaintea Mântuitorului Hristos devine model al rugăciunii pentru omul care se încredințează voii lui Dumnezeu”, a încheiat Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului.