„Sfântul Prooroc Ilie a fost mistuit de dorul de Dumnezeu și a devenit conștiința vie care îndemna la întoarcerea către Acesta”

„Sfântul Ilie a vorbit fără frică în faţa poporului şi a regelui Ahab, care se îndepărtaseră de Dumnezeu – a spus Înaltpreasfinția Sa. A fost mistuit de dorul de Dumnezeu și a devenit conștiința vie care îndemna la întoarcerea către Acesta. Misiunea sa a fost aceea de a revigora viaţa religios-morală a oamenilor și de a proclama necesitatea păstrării legământului cu Dumnezeu, arătând modul în care poate fi adorat Dumnezeu.

Descoperind sensul tainic, dumnezeiesc, al chemării pe care a auzit-o în inima sa, Sfântul Prooroc Ilie a trăit o viață ascetică în care, îndeletinicindu-se la cugetarea celor cerești, și-a unit mintea cu Dumnezeu prin rugăciune și, astfel, a cunoscut cele mai presus de minte și a primit darul proorociei, pentru că „dacă Domnul grăieşte, cine nu va profeţi?” (Amos III, 8).  

Slujitor al adevăratei credinţe în Dumnezeu, a propovăduit adevărul cu mare curaj înaintea regelui Ahab și a înfruntat mânia Izabelei și disprețul închinătorilor idolești, nefiind învins de dorința de slavă, ci mistuit de sfințenie. A fost cu totul dăruit lui Dumnezeu şi a păzit cu străşnicie legea Lui, pentru că toate eforturile și toate pătimirile de pe pământ nu egalează bunătățile Cerului. De aceea, toate câte cerea de la milostivirea lui Dumnezeu, le lua ca unul care aflase înaintea Lui mult dar, iar când s-a rugat,  „s-a pogorât foc de la Domnul” (III Regi XVIII, 38).

După ce poporul a cunoscut că Domnul este singurul şi adevăratul Dumnezeu, Sfântul Ilie s-a rugat din nou și Domnul a dat ploaie pământului.

Sfântul Ilie a nădăjduit în Domnul, iar râvna lui pentru cele dumnezeiești sporea în timpul rugăciunii sale, ca unul care era iubitor al lucrărilor vrednice de laudă și sârguitor celor bineplăcute lui Dumnezeu, Care l-a ales martor al vremurilor de pe urmă”, a reliefat Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie.