„În Biserică se realizează unitatea credincioșilor întru Hristos Domnul”, a subliniat Chiriarhul Râmnicului în Duminica Ortodoxiei

Continuând cuvântul de învățătură, Înaltpreasfinția Sa a precizat că „textul liturgic cuprins în slujba din Duminica Ortodoxiei descoperă faptul că cinstirea icoanelor este o tradiție apostolică: „Căci cu luarea trupului ai luat și toate însușirile lui. Pentru aceasta înscriind chipul asemănării Tale, cu cuviință îl sărutăm, spre dragostea Ta înălțându-ne; și dintr-însul luăm harul tămăduirilor, urmând dumnezeieștilor așezăminte ale Apostolilor”.
Astfel, principala funcție dogmatică a icoanei este aceea că ea mărturisește adevărul Înomenirii Fiului lui Dumnezeu, Cea de-a doua Persoană a Sfintei Treimi și posibilitatea îndumnezeirii omului ca și consecință a înomenirii Acestuia. Icoana este, astfel, mărturisitoare a adevărului fundamental că Fiul lui Dumnezeu, Cuvântul, S-a făcut om: „Ridicatu-s-a osândirea strămoașei Eva, de Dumnezeu Născătoare, că tu curată ai născut pe Stăpânul tuturor în chip de negrăit; a Cărui asemănare acum pe icoane o sărutăm”.
Înomenirea Fiului lui Dumnezeu, a doua Persoană a Sfintei Treimi, Cuvântul sau Logosul, a avut ca scop, pe de o parte, scoaterea omului din păcatul strămoșesc după căderea lui Adam și a Evei, așa cum spune și cântarea bisericească alcătuită de Ioan Monahul: „Pe cel după chip și după asemănare, văzându-l Iisus stricat din pricina călcării poruncii, plecând cerurile S-a pogorât și S-a sălășluit în pântecele Fecioarei fără schimbare, ca într-însul să înnoiască pe Adam cel stricat”, dar, pe de altă parte, este urmărită îndeosebi îndumnezeirea omului.
De aceea, efortul nostru ascetic din toată perioada postului are ca scop pregătirea noastră pentru a-L primi, cu adevărat, în viața noastră pe Hristos Domnul”, a încheiat Înaltpreasfinția Sa.