Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie: „Sfinții Apostoli Petru și Pavel ne întăresc pe noi în dreapta credință”

În cuvântul de învățătură împărtășit celor prezenți, Înaltpreasfinția Sa a arătat că „Biserica Ortodoxă a rânduit, în această zi sfântă  care a fost precedată de mai multe zile de post, să fie pomeniți Sfinţii şi întru tot lăudaţii Apostoli Petru şi Pavel, cei dintâi pe scaun şezători şi propovăduitori ai Evangheliei lui Hristos. Sărbătoarea lor ne îndeamnă să le urmăm credința și să devenim mărturisitori demni și statornici ai învățăturii creștine.

Acești corifei ai apostolilor făceau cunoscut Cuvântul Evangheliei și lucrarea sfinţitoare a Duhului Sfânt, prin împărtăşirea continuă a harului dumnezeiesc lumii. Învățau și tămăduiau cu puterea lui Iisus Hristos, descoperindu-se a fi părinți, înainte de a fi învățători, „Căci de aţi avea zeci de mii de învăţători în Hristos, totuşi nu aveţi mulţi părinţi. Căci eu v-am născut prin Evanghelie în Iisus Hristos” (1 Corinteni IV, 15).

Învățăm de la acești sfinți că trebuie să rămânem ascultători ai poruncilor lui Dumnezeu și, mai mult, trebuie să căutăm să ne sfințim viețile noastre, împlinind întru aceasta poruncile lui Dumnezeu. Numai în stare de ascultare smerită şi de împlinire a poruncilor lui Hristos, poate omul simţi sfinţenia lui Dumnezeu care, iată, a schimbat cu totul viețile celor pe care îi prăznuim astăzi, pentru că a făcut misionari dintr-un pescar și dintr-un prigonitor al creștinilor.

Pentru Sfântul Petru, pescuirea minunată a fost lucrarea de pregătire a apostoliei sale,  în care a înțeles că activitatea sa trebuie să se bazeze mai întâi pe puterea harului lui Hristos, nu pe forţele proprii, iar Mântuitorul Hristos l-a întărit în credință prin cuvintele: „Nu te teme. De acum te voi face pescar de oameni!" (Luca V, 10). După această minune, Sfântul Apostol Petru şi cei împreună cu el, Îl urmează pe Mântuitorul: „şi trăgând corăbiile la uscat, au lăsat totul şi au mers după El" (Luca V, 11).

Sfântul Apostol Petru, care mai înainte de apostolie se numea Simon, era de neam iudeu, din hotarele Galileei cea din Palestina, din cetatea Betsaida. El era fiul lui Iona, din seminţia lui Simeon, şi frate cu Sfântul Apostol Andrei, cel întâi chemat. Sfântul Apostol Petru este cunoscut în sfintele evanghelii pentru apropierea lui față de Mântuitorul Hristos. Evanghelia Cinei celei de Taină ne arată că Dumnezeu cunoaşte atât ostenelile omului, cât şi limitele sau slăbiciunile lui, pentru că Sfântul Petru deși mărturisea cu sinceritate curajul de a-L apăra pe Mântuitorul Hristos față de cei care doreau să-L răstignească, tăind urechea lui Malhus, slujitorul arhiereului,  în Grădina Ghetsimani, a trăit și momentul de slăbiciune în care s-a lepădat de Domnul de trei ori, după care a cântat cocoșul, iar el a ieșit afară și a plâns cu amar.

Nu-L va mai vedea pe Mântuitorul ca să vorbească cu El, ca să-și ceară iertare, însă va face roade de căință. Înainte de Înălțarea Domnului, el va fi repus în treapta sa de apostol, fiind întrebat de Mântuitorul: „Petru, Mă iubești tu pe Mine?”, „Da, Doamne, Tu știi că Te iubesc!” și se întristează când Mântuitorul a treia oară îl întreabă, dar se bucură când îl repune în treaptă cu aceste cuvinte: „Paște oile Mele!”.

El este cel care intră primul în mormântul gol al Mântuitorului, după ce Maria Magdalena îi vestește pe Apostoli că mormântul este gol, că a văzut vedenie de înger care i-a spus că Mântuitorul a înviat, Ioan, ucenicul cel mai apropiat, și Petru fug la mormânt. Acolo, Ioan fiind tânăr, se teme să intre, însă Petru intră și găsește giulgiurile răsfirate.

La zece zile de la Înălțarea Mântuitorului, Petru se umple de Duhul Sfânt și propovăduiește Evanghelia lui Hristos, iar în aceeași zi se botează ca la trei mii de oameni, după cum aflăm din Faptele Apostolilor.

A propovăduit Evanghelia Mântuitorului în Ierusalim, în Iudeea și în Samaria, apoi în Asia Mică până la Babilon, ca apoi să meargă la Roma, unde va fi martirizat, fiind răstignit cu capul în jos în anul 67, în ziua de 29 iunie, din porunca împăratului Nero.

Sfântul Apostol Pavel, care mai înainte de apostolie se numea Saul, era de neam iudeu din seminţia lui Veniamin. Se născuse în Tarsul Ciliciei, avea cetățenie romană, învățase la școala rabinică a lui Gamaliil și-i persecuta pe creștini. Fusese prezent la martiriul Sfântului Mucenic Ștefan când păzise hainele celor care-l omorau cu pietre.

Deși Sfântul Apostol Pavel nu a făcut parte dintre ucenicii direcți ai Mântuitorului, dintre cei doisprezece oameni aleși ca să fie trimiși să propovăduiască Evanghelia pe care Fiul a primit-o de la Tatăl, el a fost numit apostolul neamurilor datorită lucrării sale vaste de a face cunoscut cuvântul lui Dumnezeu, nu atât printre cei care erau de un neam cu el, ci printre păgâni.

Chemarea sa la credință s-a petrecut pe drumul Damascului, când acesta mergea să-i persecute pe creștini. Arătându-i-se Mântuitorul în lumină, el a orbit și a fost întrebat: „Saule, Saule, de ce Mă prigonești?" Iar el a zis: „Cine ești, Doamne?" Și Domnul a zis: „Eu sunt Iisus, pe Care tu Îl prigonești. Greu îți este să izbești cu piciorul în țepusă” (Faptele Apostolilor IX, 4-5).

A mers în Damasc unde, după ce a fost botezat de către episcopul Anania, și-a recăpătat vederea, iar în următorii trei ani a învățat Evanghelia lui Hristos pe care a propovăduit-o în toată Asia și în toată Europa, lăsând paisprezece epistole, cuprinse în canonul Noului Testament.

Și-a sfârșit viața în urma celor trei călătorii misionare și a detențiilor pe care le-a avut, la Roma, în locul în care astăzi se află o biserică numită Tre fontane, și care până în zilele noastre poartă această mărturie a apostoliei lui, tăindu-i-se capul tot în anul 67, în ziua de 29 iunie.

Sfinții Apostoli Petru și Pavel ne întăresc pe noi în dreapta credință, fiindu-ne mijlocitori înainte Sfintei Treimi, după cum ne încredințează o cântare la sărbătoarea aceasta:  Apostole Petru, mai-vârstnicul măriţilor apostoli, piatra credinţei şi Pavele minunate, ritorule al sfintelor biserici şi luminătorule, stând înaintea dumnezeiescului scaun, rugaţi-vă lui Hristos pentru noi”.

La finalul Sfintei Liturghii, Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, a săvârșit slujba de pomenire a generalului Paul Teodorescu, cel care a contribuit în perioada interbelică la restaurarea Mănăstirii Dintr-un Lemn, în prezența reprezentaților autorităților județene, aviatorilor și marinarilor, a soldaților de la Regimentul 30 Gardă „Mihai Viteazul”,  oamenilor de cultură, obștii monahale și credincioșilor care au participat la Sfânta Liturghie.