Cinstirea Sfintei Icoane a Maicii Domnului „Prodromița” la Catedrala Arhiepiscopală
În ziua de 12 iulie, dată în care calendarul bisericesc pomenește Cinstirea Sfintei Icoane a Maicii Domnului „Prodromița”, Catedrala Arhiepiscopală Sfântul Nicolae din Râmnicu-Vâlcea s-a aflat în sărbătoare, prăznuind și cinstind icoana așezată spre închinare, la iniţiativa şi cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, la vecernia sărbătorii Adormirii Maicii Domnului din anul 2015.
Manifestările duhovnicești au debutat în seara zilei de 11 iulie 2016, cu săvârșirea Slujbei de Priveghere de toată noaptea, după rânduiala Sfântului Munte, de către Părintele Arhiepiscop Varsanufie, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi.
Alăturând rugăciunii cuvântul duhovnicesc de binecuvântare și îmbărbătare a tuturor celor care și-au ostenit trupul în priveghere și rugăciune, Înaltpreasfinția Sa a arătat că, în timpul vieții pământești, Maica Domnului ni s-a înfățișat drept un model de viață sfântă trăită în continuă ascultare față de Dumnezeu, în rugăciune și adâncă smerenie. Biserica a cinstit-o ca pe Maica Mântuitorului Iisus Hristos, dar și ca pe o permanentă ajutătoare și ocrotitoare a monahilor și mirenilor care împodobesc icoanele sale cu rugăciuni de mulțumire. De aceea, experiența vindecărilor, a împlinirii cererilor și a tuturor minunilor, cunoscute cât și a celor păstrate în taina sufletelor smerite, au izvorât sărbători de cinstire a Maicii Domnului nu doar ca momente comemorative ale sfintei sale vieți, ci și sărbători închinate minunilor, dar și icoanelor sale făcătoare de minuni sau sfintelor relicve cum este Acoperământul Maicii Domnului.
Icoana Maicii Domnului „Prodromiţa” (Înaintemergătoarea) este o icoană făcătoare de minuni „nefăcută de mână omenească”, aflată la Schitul Sfântul Ioan Botezătorul - Prodromu de la Sfântul Muntele Athos din Grecia.
În anul 1863, în timpul lucrărilor de ridicare ale schitului Prodromu, ieroschimonahul Nifon căuta un iconar care să zugrăvească pe lemn de tei o icoană a Maicii Domnului care să fie pictată potrivit rânduielilor bisericești: citirea zilnică a Acatistului Maicii Domnului, post negru cu o singură masă pe zi la sfârșitul lucrului, înfrânarea de la mânie, mândrie și păcate trupești, precum şi celelalte rânduieli.
Cuvioșii Nifon şi Nectarie l-au găsit pe iconarul Iordache Nicolau, om evlavios şi cu frica lui Dumnezeu. Acesta s-a încumetat să picteze icoana şi a început pictarea icoanei la Mănăstirea Bucium din Iași.
Astfel că, în câtva timp, a terminat veșmintele şi celelalte părți ale icoanei, lăsând ca Sfintele Fețe să le facă pe urmă, după cum este sistemul artei zugrăvirii. Deși era un pictor cu experiență, nu reușea să realizeze Sfintelor Fețe ale Fecioarei Maria şi a Pruncului Iisus din brațele ei. Speriat și mâhnit că poate şi-a uitat meșteșugul sau o voință mai puternică se opune, acoperă icoana, încuie atelierul si amână totul pentru a doua zi. În dimineața următoare, rămâne uimit că icoana era desăvârșită, fără să înțeleagă cum se petrecuse această minune. Pentru a da mai multă credibilitate minunii, iconarul a lăsat şi o mărturie scrisă: "Eu, Iordache Nicolau, zugrav din târgul Iași, am zugrăvit această sfântă icoană a Maici Domnului cu însăși mâna mea, la care a venit o minune: după ce am isprăvit veșmintele, după meșteșugul zugrăvirii mele, m-am apucat să lucrez fețele Maicii Domnului și a lui Iisus Hristos. Privind eu la chipuri, cu totul a ieșit din potrivă, pentru care foarte mult m-am mâhnit, socotind că mi-am uitat meșteșugul. A doua zi, după ce m-am sculat, am făcut trei metanii înaintea Maicii Domnului, rugându-mă să-mi lumineze mintea, să pot isprăvi sfânta ei icoana. Când m-am dus să mă apuc de lucru, am aflat chipurile drese desăvârșit, precum se vede. Văzând această minune, n-am mai adaos a-mi pune condeiul, fără numai am dat lustrul cuviincios, deși o greșeală a fost aceasta că am dat lustru la o asemenea minune".
Dimensiunile icoanei sunt de 100/70 cm. Chipul Maicii Domnului și al Pruncului Iisus au culoarea galbenă, nuanța de galben a grâului. Există mărturii cum că Sfintele Fețe se schimbă, uneori întunecându-se, alteori luminându-se.
De-a lungul vremii au fost făcute câteva copii, dintre care unele au rămas în Sfântul Munte, iar altele au fost trimise în România, toate fiind făcătoare de minuni.
