Canonul de rugăciune către îngerul păzitor al vieții omului

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție.

Împărate ceresc, Mângâieto­rule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le îm­plinești, Vistierul bunătăților și dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doam­ne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vin­decă neputințele noas­tre, pentru numele Tău.

Doamne miluiește (de trei ori), Slavă..., și acum...

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfin­țească-Se numele Tău, vie împărăția Ta, fie voia Ta, precum în cer așa și pe pă­mânt. Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noș­tri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbă­vește de cel rău. Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluiește-ne pe noi. Amin

Facere a lui Ioan Monahul

Cântarea 1, glasul al 8-lea:
Irmos: Apa trecând-o ca pe uscat...

Stih: Sfinte îngere, păzitorul vieții mele, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru mine, păcătosul.

Pe tine, păzitorul sufletului meu, cel neadormit, folositorul și îndrep­tă­torul vieții mele, pe care te-am do­bândit de la Dumnezeu, te laud, dumnezeiescule înger al lui Dumnezeu, Cel atotstăpânitor.

Vrând ca toți oamenii să se mântuiască, Cuvinte, ai pus pe sfinții îngeri îndreptători și luminați povățuitori oamenilor, care ne povățuiesc pe noi la frica Ta.

De noaptea cea întunecată fiind cu­prins și cu negura cea deasă a pati­milor fiind aco­perit, cu lumina pocă­in­ței luminează-mă, în­drep­tătorule, fo­lo­sitorule și păzitorule al meu.

Slavă...

Potop cu tină și întuneric de gânduri rușinoase întru mine izvorăsc, des­părțind de la Dumnezeu mintea mea, pe care usucă-le, ajutătorul meu.

Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Tu ești, Stăpână, liniștea și adăpos­ti­rea ce­lor învăluiți în marea păca­telor. Pentru a­ceasta alerg către a ta adă­postire, fiind în­văluit cu viforul a multe feluri de patimi.

Cântarea a 3-a
Irmos: Doamne, Cel ce ai făcut cele de deasupra crugului ceresc...

Ființă am din amestecătură de pă­mânt, de tină și de țărână, pentru aceasta de pământ m-am lipit. Ci, o, folosito­rul meu, îndreptătorul și izbă­vi­torul meu, întoarce pofta mea către cele cerești.

Ziua și noaptea cu faptele mele cele rele te amăgesc, te mâhnesc și te în­tărât; dar, te rog, nu sta departe de mine, ci ajută-mă spre a mă îndrepta.

Supus sunt grijii și mâhnirii, că ne­po­căit și neîndreptat petrec. Pentru aceas­ta dăruiește-mi să mă pocăiesc cu adevărat și să te bucur pe tine, păzitorul meu.

Slavă...

Cel ce vezi fața cea de nevăzut a lui Dum­nezeu, Care șade în ceruri și se uită pe pământ cu gândul și-l face pe el de se cutre­mură, pe Acela roagă-L să mă mântuiască, sfinte îngere.

Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Minte, cuget și cuvânt, harul lui Dumnezeu am luat, ca, pe Stăpânul cu­noscând, cu fapte bune să-L cinstesc; iar eu, cu patimile ocă­rând ha­rul, pe Stă­pânul am defăimat, stă­până, miluiește-mă.

Sedealna, glasul al 4-lea:
Podobie: Cel ce Te-ai înălțat...

Păzitorul sufletului și al trupului meu, cel ales mie de la Dumnezeu, dum­ne­zeiescule înger, urmând lui Dumne­zeu, treci cu vederea, preasfinte, toate greșelile sufle­tului meu celui ticălos și mă izbăvește de cursele cele de multe feluri ale înșelătorului și fă milostiv pe Dumnezeul tuturor, ca să-mi dea iertare la judecată.

Cântarea a 4-a
Irmos: Tu ești tăria mea, Doamne, Tu ești bucuria mea...

Neaducându-mi aminte, Mântuito­ru­le, de înfricoșătoarea judecată, la ca­re am să stau înainte și să dau răs­puns pentru tot lucrul și cuvântul, nici gândindu-mă la moar­tea cea fără de veste, sunt neîndreptat; dar tu, îndrep­tătorul meu, nu mă lăsa pe mine.

Cu dinadinsul toată răutatea am pli­nit din tinerețe și n-am încetat a te amă­rî pe tine, apărătorul meu, prin cu­vinte și prin fapte fără de lege; nu te mâ­nia, dar, ci mai așteaptă, înțe­lep­țindu-mă, luminându-mă și întărindu-mă.

Urmând îndelung-răbdării Cuvân­tului lui Dumnezeu, Care a venit să cheme pe toți păcătoșii la pocăință și așteaptă îndreptare de bunăvoie și nu silește, și tu, îndreptătorul meu, spre mine cu îndelungă-răbdare petreci.

Slavă...

Departe de la Dumnezeu păcatul m-a le­pădat pe mine, netrebnicul rob; dar Stăpânul meu, Iisus, m-a primit cu milostivire și m-a făcut al Său; iar eu, lepădând atâta har al Lui, te mâhnesc încă pe tine, îngerul lui Dumnezeu.

Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Cu adevărat Domnul S-a făcut Îm­părat, cu împărăție care nu cade, și, pre­cum psalmistul grăiește, S-a îm­bră­­cat din tine, Maica lui Dumnezeu, întru preafrumoasă podoabă, în trup sfânt, cu care a luat moarte și a surpat împărăția ei.

Cântarea a 5-a
Irmos: Pentru ce m-ai lepădat de la fața Ta...

Pe tine păzitor câștigându-te, îm­preună petrecător și împreună vorbi­tor, sfinte îngere, păzindu-mă, cu mi­ne că­lătorind, împreună locuind și ce­le de mân­tuire înainte pururea punându-le, ce iertare voi lua, necu­noscător fiind?

Cu multă îndrăznire stând înaintea tronului Atotstăpânitorului și împreună dăn­țuind, la Împăratul făpturii roagă-te, aju­tă­torul meu, să-mi dea iertare de răutățile mele cele multe.

Muncile și chinurile care mă aș­teaptă mai înainte văzându-le și de îm­pietrirea, nebunia și orbirea mea făcându-ți-se milă, suspini și te tângu­iești și te întristezi, fiind plin de mâhnire, izbăvitorul meu.

Slavă...

Nici într-un ceas, nici într-o clipă sau și mai puțin decât aceea, nu te-am lăsat pe tine, păzitorul și făcătorul meu de bine, să te bucuri de mine și să te veselești și să salți, fiind eu pururea stricat cu păcatele.

Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Prunc nou S-a arătat, Cel necuprins cu mintea, din tine ceea ce ești cu totul fără prihană, Cel ce a pus pă­durile cu hotar și munții cu așeză­mân­tul cunoștinței; Cel ce numără mulți­mea stelelor și picăturile de rouă și schimbă suflările vânturilor.

Cântarea a 6-a
Irmos: Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul...

Păzindu-mă și oștindu-te împrejurul meu și întorcând înapoi pornirile dia­vo­lilor și năvălirile lor cele în chipu­rile fiarelor, nu înceta, păzitorul meu, pururea a le depărta de la mine, că pe tine te am cald folositor.

Cel ce ești mir scump și cu bună mi­reasmă, nu te scârbi de întinăciunea mea, nu te depărta de la mine până la sfârșit, ci fii mie păzitor pururea ne­depărtat, că și soarele trecând peste locurile cele întinate nu se întinează.

Pe Cel ce a acoperit cu ape, prin cu­vânt, cele mai de deasupra ale lui, roagă-L, fo­lositorul meu, ca să-mi dea har a izvorî picături de lacrimi, ca prin ace­lea să se curățească inima mea și să vadă pe Dumnezeu.

Netrupește, ca acel ce ești curat și fără de ma­terie, stând înaintea Celui curat și fără de materie și câștigând multă îndrăznire și apro­piere către Dân­sul, pe Acela roagă-L cu dinadinsul să dă­ruiască sufletului meu mântuire.

Slavă...

Înfruntarea și rușinea să acopere fe­țele vrăjmașilor cele întunecate, ru­și­noa­se și întinate, când se va despărți de trup sufletul meu cel smerit, și să-l acoperi, îndreptătorul meu, cu aripile tale cele luminate și preasfinte.

Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Ceea ce ești mai sfântă decât sfinții îngeri și mai presus de heruvimi și de serafimi, mintea mea cea târâtoare pe pământ și de cele pământești râvnitoa­re mai presus decât pofta cea pământească și trupească o arată, ridicând-o de la pământ către dragostea ce­rească.

Condacul, glasul al 2-lea:
Podobie: Cele de sus căutând...

Slujitor al lui Dumnezeu și păzito­rul meu cel preaales, petreci pururea îm­preună cu mine, păcătosul, izbă­vin­du-mă de toată facerea de rău a diavolilor; dar, te rog, îndreptează-mă la că­rările cele dumnezeiești, silindu-mă spre via­ța cea nestricăcioasă.

Cântarea a 7-a
Irmos: Tinerii cei ce au mers din Iudeea în Babilon oarecând...

Mulțimile cele întunecate ale tâlha­rilor celor nevăzuți, ce cad împrejur asupra mea, care caută să atragă și să ră­pească sufletul meu, nu lipsi izgonindu-le cu sabia ta cea de foc, ca un puternic, ajutătorul meu.

Când va vrea să mă judece Judecă­torul și Dumnezeul meu și să mă osândească pe mine, cel osândit de con­știința mea, mai înainte de judecata aceea, nu mă uita pe mine, povă­țuito­rul meu.

Avându-mi eu trupul mamă, iar tina tată și țărâna strămoș, prin înrudirea cu acestea, la pământ neîncetat caut; ci dă-mi, ajutătorul meu, ca fără frică să mă uit vreodată și în sus la frumusețea cerului.

Ca acela ce ești frumos prin frumu­sețea dulce, plăcut și cu minte strălu­citoare ca soarele, luminat să-mi stai înainte cu veselă față și cu privire lină, când mă vei lua de pe pământ, îndrep­tătorul meu.

Slavă...

Pentru milostivirea milei și pentru multa mulțime a iubirii de oameni, să mă acoperi pe mine cu acoperământul aripilor tale când voi ieși din trup, pă­zitorul meu, ca să nu văd fețele cele urâte ale diavolilor.

Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Ceea ce ești poartă cerească și ușă de mân­tuire și scară înțelegătoare, pe care Dumnezeu S-a pogorât și om S-a făcut, cu îndurările tale, Curată, în­vred­nicește-mă de împărăția ceru­rilor pe mine, robul tău.

Cântarea a 8-a
Irmosul:

De șapte ori cuptorul, chinuitorul hal­­deilor, l-a ars nebunește, pentru cin­s­ti­torii de Dumnezeu; dar văzându-i pe aceștia mântuiți de o putere mai mare, Făcătorului și Izbăvitorului a strigat: Ti­neri binecuvântați-L, preoți lău­dați-L, popoare preaînălțați-L întru toți vecii.

După Dumnezeu pe tine te-am luat de la Dumnezeu folositor, povățuitor, ajutător și apărător, preasfinte îngere. Pentru aceasta nu înceta, te rog, po­vățuindu-mă, îndreptându-mă și învă­țându-mă să fac cele cuviincioase și să-mi luminezi mintea până ce mă vei înfă­țișa mântuit înaintea lui Hristos.

Când se vor pune scaunele și cărțile se vor deschide și Cel vechi de zile va ședea și oamenii vor fi judecați și în­gerii vor sta îna­inte și pământul se va clătina și toate se vor înfricoșa și se vor cutremura, atunci arată spre mine iubirea ta de oameni și mă iz­băvește de gheenă, pe Hristos îmblânzindu-L.

Acum în chip nevăzut mă înconjură, ca niște albine fagurele, urâtorii de Dumnezeu și pierzătorii diavoli, ca niște păsări răpitoare, ca niște vulpi vi­clene și ca niște mâncători de cruzi­me; ca păsările cele mâncătoare de stârv, împrejurul meu zboară; acope­ră-mă, păzi­to­rul meu, precum își aco­peră vulturul puii săi.

Dă-mi izvoare de lacrimi, ca să cur­gă ne­în­cetat din ochi din destul, care să mă spele pe mine tot, din creștet până în picioare, ca, îmbrăcându-mă în haina pocăinței cea mai albă decât ză­pada, să intru în cămara lui Dum­ne­zeu, pe tine cinstindu-te, apărătorul meu.

Casă lui Hristos fiind inima mea, prin patimi, viață de ființe necuvân­tătoare am urmat. Ci mă întărește, aju­tătorul sufletului meu, curățește viața mea, tămâiaz-o și stro­pește-o cu mi­resme și cu miruri de rugăciuni și de curăție, ca să fie iarăși casă cu bun miros lui Hristos.

Binecuvântăm pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, Domnul.

Îndreptătorule, păzitorul meu, folo­si­torul și izbăvitorul meu, păzitorul ti­călosului meu suflet, când mă va scu­la din pământ la ju­decată înfricoșă­torul glas al trâmbiței, atunci aproape de mi­ne să stai, blând și vesel, cu nă­dejdea mântuirii depărtând de la mine frica.

Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Cu nemărginirea bunătății în dar mă mi­luiește, ceea ce ai născut Izvorul mi­los­tivirii, că vrednic de milă sunt, dar nu am ce să-ți aduc ție; că bunurile mele nicicum nu-ți tre­buie, ca aceea ce ai zămislit nespus pe Dătă­torul de bine și Mântuitorul lumii, Ceea ce ești plină de dar.

Cântarea a 9-a
Irmos: Să se înfricoșeze tot auzul...

De-a dreapta sufletului meu celui ti­călos să te văd stând, luminat și blând, pe tine, ajutătorul și folositorul meu, când va ieși din mine cu anevoie su­fletul meu, și iz­gonind pe amarii vrăj­mași, care caută să mă apuce.

Ca un dumnezeiesc slujitor al lui Dum­nezeu, care faci vrerile Lui cele dumne­zeiești, ai multă îndrăznire că­tre Dânsul, sfinte îngere. Pentru aceas­ta, cu căldură roagă-L pentru mine, ca mântuindu-mă prin tine, să te laud folo­sind și acoperământul tău.

În toată viața mea, prin multă de­șertăciune trecând, de sfârșit m-am apro­piat; ci te rog, păzitorul meu, fii mie ajutător și apărător ne­biruit, când voi trece vămile judecății.

Greșelile minții mele, rătăcirile, je­fuirile, răutățile și cugetele cele de ru­șine ale gân­durilor celor necurate și spu­rcate nu înceta, ajutătorul meu, a le întoarce în gânduri bune și în cu­gete roditoare de focul umilinței.

Iisuse, Unule-Născut, Preabunule, bi­ruiește cu milostivirea Ta mulțimea cea nemăsurată a răutăților mele, prin rugăciunile cele dum­nezeiești ale slujitorului Tău cel fără de trup, pe care l-ai pus mie păzitor din pruncie, ca un Iubitor de oameni.

Slavă...

Toată nădejdea mea de mântuire, du­pă Dumnezeu, spre tine am pus-o, pă­zitorul și purtătorul meu de grijă și apărătorule; fă rugăciune neîncetată la Dumnezeu pentru mine, luând împreună rugători și ajutători cetele îngerilor.

Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Înalță fruntea creștinilor și surpă în­tă­râ­tările păgânilor, Născătoare de Dum­­nezeu, mântuind nebiruită turma ta aceasta, întru care numele tău cel mare și mult cinstit este lăudat și slăvit cu credință.

Stihirile, ale aceluiași, glasul al 2-lea:
Podobie: Casa Efratului...

Îngerule al lui Dumnezeu, cel ce stai fără mijlocire înaintea Sfintei Treimi, nu înceta a te ruga pentru mine, robul tău.

Ca unul care ai luat tărie de la Dum­ne­zeu a păzi sufletul meu, nu înceta, cu acoperă­mân­tul aripilor tale, a-l aco­peri pe el pururea.

Har fie lui Iisus, Cel ce te-a dat pe tine mie, mare păzitor sufletului meu și armă asupra vrăjmașilor mei, de Dum­nezeu cin­stitule înger.

Învrednicește-mă și pe mine să do­bândesc împărăția cea de sus a lui Dum­nezeu, ca împreună cu tine să cânt cântarea Sfintei Treimi.

Slavă...

Lumină a doua tu ești, după Dum­nezeu, o, păzitorul meu; nu înceta a-mi ajuta ca să văd și eu lumina Dum­nezeirii cea în trei străluciri.

Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Stăpâna îngerilor și a oamenilor, Năs­că­toare de Dumnezeu, nu înceta a ruga, Fecioară, pe Fiul tău pentru mi­ne, robul tău.

Rugăciune către sfântul înger păzitor

Sfinte îngere, cel ce stai înaintea pă­ti­mașului meu suflet și al vieții me­le celei ticăloase, nu mă lăsa pe mine, păcătosul, nici nu te depărta de mine pentru neînfrânarea mea. Nu da loc dia­volului celui viclean, ca să-mi stă­pânească cu silnicie acest trup mu­ritor. Întărește mâna mea cea slabă și neputincioasă și mă îndreptează la ca­lea mân­tuirii. Așa, sfinte îngere al lui Dumne­zeu, păzitorul și acoperitorul sufletului și al trupului meu celui ti­călos, iartă-mi toate cu câte te-am mâhnit în toate zilele vieții mele și orice am greșit în această zi. Acoperă-mă în această noapte și mă păzește de toată ispita celui potrivnic, ca să nu mânii cu nici un păcat pe Dumnezeu; și te roagă pentru mine către Domnul, ca să mă întărească întru frica Sa și vrednic să mă arate pe mine, robul Său, bunătății Sale. Amin.

Slavă…, Și acum…, Doamne, miluiește (de 3 ori). Părinte, binecuvintează, și apolisul.