Mesajul Patriarhului Daniel în Duminica Părinților și Copiilor: Rugăciunea părinților și a bunicilor este esențială

Familia creștină în iubirea părintească a lui Dumnezeu

 Duminica Părinţilor şi Copiilor, prima duminică după data de 1 iunie – Ziua Internaţională a Copilului, a fost rânduită de Sfântul Sinod al Bisericii noastre prin Hotărârea nr. 629/12 martie 2009 și coincide, în acest an, cu praznicul Cincizecimii sau al Pogorârii Duhului Sfânt.

Cincizecimea este sărbătoarea întemeierii Bisericii, ca adunare a oamenilor în iubirea Preasfintei Treimi. Duhul Sfânt uneşte prin har persoane şi neamuri diferite, care mărturisesc aceeaşi credinţă dreaptă şi sfântă. Creşterea sau extinderea Bisericii lui Hristos se realizează cu fiecare persoană nou botezată, începând cu ziua Cincizecimii când au fost botezați la Ierusalim „ca la trei mii de suflete” (Faptele Apostolilor 2, 41) şi până la sfârşitul veacurilor. Sfântul Ierarh Vasile cel Mare arată că Botezul în numele Preasfintei Treimi este începutul vieții veșnice, încorporarea în Trupul tainic al lui Hristos, înfierea omului de către Dumnezeu: „Și în acest chip, fiind botezați întru numele Duhului Sfânt, ne naștem de sus. Iar după ce am fost născuți și botezați în numele Fiului, suntem îmbrăcați în Hristos, înveșmântându-ne în omul cel nou, zidit după chipul lui Dumnezeu. Și așa am fost botezați în numele Tatălui și am fost proclamați fii ai lui Dumnezeu”1.[1]

Ca persoane botezate în numele Preasfintei Treimi, părinții și copiii sunt chemați să cunoască și să trăiască adevărata credinţă în familie, Biserică și societate, prin rugăciune şi fapte bune, să cultive libertatea și responsabilitatea, iubirea şi dărnicia, după cuvântul Mântuitorului nostru Iisus Hristos: „Dacă veţi rămâne în cuvântul Meu, sunteţi cu adevărat ucenici ai Mei; și veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi” (Ioan 8, 31-32).

Valorile perene ale credinței consolidează comuniunea între generații. De aceea, părinții și copiii sunt chemați să prețuiască și să îngrijească persoanele vârstnice, considerându-le pe acestea nu o povară, ci un izvor de binecuvântare, de înțelepciune și de iubire milostivă, după modelul Sfintei Prorocițe Ana; „în vârstă de optzeci şi patru de ani”, aceasta „nu se depărta de templu, slujind noaptea şi ziua în post şi în rugăciuni (…), lăuda pe Dumnezeu şi vorbea despre Prunc tuturor celor ce aşteptau mântuire în Ierusalim” (cf. Luca 2, 37-38).

În anul 2023, proclamat în Patriarhia Română ca An omagial al pastorației persoanelor vârstnice, menționăm cu recunoștință pe bunicii care îndrumă pașii copiilor spre biserică, ajutându-i să simtă iubirea lui Dumnezeu pentru ei, să cultive iubirea faţă de cei din jurul lor, să facă deosebire între mode efemere și valori eterne. Într-o societate tehnicizată și secularizată, rugăciunea părinților și a bunicilor dreptcredincioși este esențială în cultivarea harului Sfântului Botez, în formarea caracterului copiilor, în pregătirea lor atât ca cetățeni ai patriei pământești, cât și ai patriei cerești.

Ne rugăm Preasfintei Treimi, Izvorul vieţii şi al iubirii veşnice, să lumineze şi să umple de pace şi bucurie sufletele copiilor, părinţilor și bunicilor, spre a fi o binecuvântare pentru Biserică şi pentru poporul român.

Cu multă prețuire și părintească binecuvântare,

† DANIEL
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

1[1] Sfântul Vasile cel Mare, Despre Botez, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, București, 2010, p. 93.