Manifestări spiritual-culturale dedicate Zilei Dezrobirii Romilor

La Catedrala Arhiepiscopală Sfântul Nicolae  din Râmnicu-Vâlcea a fost săvârșită slujba de Parastas pentru rromii decedați în lagărele naziste și în deportări. La slujba au participat și reprezentanții rromilor din Judetul Vâlcea.

În continuarea manifestărilor dedicate Zilei Dezrobirii Romilor, la Biblioteca Județeană Antim Ivireanul din Râmnicu-Vâlcea, a avut loc un seminar dedicat istoriei și culturii etniei rrome.

Prezent la eveniment, Părintele Consilier Nicolae Moga a transmis cuvântul de binecuvântare al Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Varsanufie, intitulat Rolul Bisericii în dezrobirea romilor: „Biserica Ortodoxă în lucrarea ei misionară a pus întotdeauna accentul pe rescrierea Cuvântului lui Dumnezeu în inima oamenilor, potrivit cuvintelor Mântuitorului Hristos: „Mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, învăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă, şi iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului” (Matei 28, 19-20). În această activitate, niciodată nu s-a făcut părtinire între un popor sau altul, între un neam sau altul ori între grupuri sociale, potrivit textului scripturistic, dat de Sfântul Apostol Pavel Galatenilor: „Nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este nici rob, nici liber; nu mai este parte bărbătească şi parte femeiască, pentru că voi toţi una sunteţi în Hristos Iisus” (Galateni 3, 28).

Romii sunt atestați documentar pentru prima dată pe teritoriul actual al României în anul 1385, într-un act emis de domnul Ţării Româneşti Dan I, care dăruieşte Mănăstirii Tismana mai multe posesiuni, printre care şi 40 de sălaşe de romi.

Robia romilor, ca și sclavia din primele secole creștine, erau realități sociale structurale. Biserica s-a format în cadre sociale pe care nu le controla, nu le contesta fățiș, dar nici nu le aproba. Biserica Ortodoxă Română, potrivit tradiţiei sale multimilenare dintotdeauna a militat pentru libertatea oricărui om care poartă în el chipul lui Dumnezeu.

Trebuie să reamintim că Sfântul Antim Ivireanul, în Aşezământul său, cerea cu hotărâre ca preoţii din Ţara Românească să cerceteze pe ţigani, să le facă slujbe, pentru că sunt creştini botezaţi în numele Sfintei Treimi, ca şi ceilalţi credincioşi români. În anul 1746, un alt mitropolit al Ţării Româneşti, Neofit Cretanul, a hotărât şi impus dezrobirea romilor de pe moşiile mănăstireşti şi ale mitropoliei, intrând în conflict cu marea şi mica boierime românească, stricându-le pofta de înrobire nu numai a romilor, dar şi a românilor, deopotrivă.

Este cunoscut faptul că Biserica s-a preocupat în mod activ pentru dezrobirea romilor prin strădaniile mitropolitului Nifon II al Ungrovlahiei, cel care a fost implicat şi în procesul de unire a Principatelor, dar şi prin stareţul de etnie romă Ioasaft Snagoveanul, stareţul Mănăstirii Snagov.

În programul progresist al Revoluţiei din 1848 se cerea dezrobirea romilor. Ioasaft Snagoveanul, arhimandritul, bursierul și ucenicul Sfântului Grigorie Dascălul, Mitropolitul Ţării Românești a fost ales membru în Comisia pentru dezrobirea romilor, dimpreună cu Cezar Bolliac şi Petrache Poenaru, fapt pentru care a fost exilat din Ţara Românească, ajungând apoi la Paris, unde a înfiinţat prima capelă românească, în anul 1853. A editat pentru prima oară Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie (București, 1843) și a elaborat câteva manuale școlare Istoria Vechiului Testament (1839); Istoria Noului Testament (1842); Prescurtare din Istoria Vechiului și Noului Testament (1842, ajunsă la 8 ediții), iar la Paris, un Catehism în limba franceză (1870).

Cu totul remarcabilă ni se pare, la începutul secolului al XX-lea, atitudinea arhimandritului Calinic Constantin Şerboianu de la Cernica. El era de origine rom. Prin anul 1908 îşi dădea licenţa în teologie la Facultatea din Bucureşti.

Acest slujitor al Bisericii, plin de talent, a scris mai multe lucrări despre romi. El a înfiinţat şi condus Asociaţia Romilor, lucrând pentru emanciparea lor prin înfiinţarea unei Universităţi populare speciale. De asemenea, s-a ostenit să înfiinţeze cooperative meşteşugăreşti, specifice îndemânării romilor, ei fiind foarte talentaţi, după cum se vede şi azi, începând de la muzică şi până la meşteşugurile cele mai pretenţioase.

Calinic arhimandritul ne-a lăsat în limba franceză o carte de vreo sută de pagini despre Istoria şi obiceiurile romilor din România.

A desfăşurat o activitate intensă de misionarism şi organizatorică printre romi, fondând prima asociaţie „serioasă” a romilor din ţara noastră (1930). Este autorul a trei cărţi şi a peste 40 de articole publicate în diverse ziare din epocă. Cea mai importantă dintre lucrările sale este, Les Tsiganes. Histoire. Ethnographie. Linquistique. Grammaire. Dictionnaire, Payot, Bibliotheque Scinetifique, Paris, 1930.

Când, între anii 1941-1943, romii se deportau de I. Antonescu în Trasnistria, preoţii au avut o atitudine umanitară faţă de ei.

Purtând grijă de fiii ei sufleteşti, Biserica i-a inclus pe romi în comunităţile parohiale. De asemenea, mulţi dintre romii care nu au posibilităţi financiare sunt beneficiari ai unor programe sociale, pe care Patriarhia Română le desfăşoară.

Având grijă şi de sufletele celor de etnie romă, ne-am preocupat, cât timp am fost episcop-vicar la Bucureşti, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, de editarea unui CD ce cuprinde Sfânta Liturghie în limba romani, pentru comunităţile de romi, precum şi o carte de rugăciuni în limba romani pentru aceleaşi comunităţi, vorbitoare a limbii romani. Am hirotonit un preot rom pentru aceste comunităţi, în persoana Preacucernicului Părinte Daniel Gangă. S-a putut observa că romii niciodată nu refuză asistenţa religioasă, ci dimpotrivă: solicită slujbe nu doar duminica, cât mai ales în timpul săptămânii şi sunt extrem de receptivi la orice gest de atenţie din partea celui care vine în numele lui Dumnezeu.

Ca Arhiepiscop al Râmnicului am hirotonit un preot pentru comunitatea romă, în persoana Părintelui Dorin Buda, înființând și un Birou de catehizare al romilor, primul de acest fel din Patriarhia Română, unde se desfășoară deja o serie de proiecte sociale și culturale, precum „PHIRUTNO VAS O DES - PELERIN PENTRU O ZI”, „SASTIPEN LE RROMENQE - SĂNĂTATEA RROMILOR” etc. De asemenea, s-a început traducerea în limba romanes a slujbei Botezului, Cununiei, Înmormântării și Parastasului.

Însă toate aceste lucrări începute, considerăm noi, sunt încă insuficiente. Trebuie să facem mai mult! Astăzi, mai mult ca oricând, este necesar să se elaboreze noi abordări în domeniul civil, cultural şi social, precum şi în strategia pastorală a Bisericii, pentru a face faţă provocărilor care provin din forme moderne de înjosire a persoanei umane.

Pe toţi cei prezenţi aici vă îndemn să continuaţi activitatea pe care am început-o, să nu vă descurajaţi, ci să continuaţi şi să vă angajaţi în favoarea celui care are nevoie de ajutor, fiind în condiţii de necesitate şi de marginalizare. Orice rom să poată găsi în voi fraţi şi surori care îi iubesc cu aceeaşi iubire cu care Hristos i-a iubit pe cei în suferinţă. Fiţi pentru fraţii voştri mâna cea pururea întinsă a lui Hristos Domnul către noi oamenii.

Dar, mai mult decât orice, să fim conştienţi că evoluţia spre o integrare reală în societatea contemporană este extrem de lentă şi că rezultatele adevărate nu se vor vedea la scara vieţii unui om: lucrul va trebui să se întindă cu răbdare, dragoste şi smerenie, pe durata mai multor generaţii. Biserica Ortodoxă depune tot efortul pentru această lucrare şi este conştientă de importanţa ei majoră”.

În cadrul colocviului Părintele Dorin-Nicolae Buda a prezentat proiectele culturale și sociale derulate în cadrul Biroului de Catehizare a Romilor din cadrul Arhiepiscopiei Râmnicului, pentru ca în continuare să fie prezentate aspecte privitoare la istoria și tradițiile acestei etnii, precum și dezbateri referitoare la identitatea culturală în contextul globalizării.