Mărturisirea credinței ortodoxe în timp de prigoană a Bisericii

Congresul Internaţional de Teologie Viaţa Bisericilor Ortodoxe în timpul comunismului – persecuţie, rezistenţă şi mărturisire, organizat de Patriarhia Română, prin Sectorul Teologic-Educațional, în cooperare cu Facultatea de Teologie Ortodoxă Justinian Patriarhul din București și cu sprijinul Secretariatului de Stat pentru Culte, reprezintă un eveniment semnificativ în cadrul manifestărilor prilejuite de Anul comemorativ Justinian Patriarhul și al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului.

Congresul se desfășoară în perioada 23-29 octombrie 2017, la Palatul Patriarhiei din București și reunește reprezentanți ai instituțiilor de stat, ierarhi, preoți, profesori și specialiști din țară și din străinătate.

Lucrările congresului sunt structurate în următoarele patru secțiuni:

1. Ostilitatea comunismului ateu față de religie: forme de manifestare;
2. Viața parohiilor, mănăstirilor și a școlilor de teologie în timpul comunismului;
3. Personalitatea, curajul și înțelepciunea Patriarhului Justinian în timpul comunismului;
4. Cinstirea memoriei mărturisitorilor și apărătorilor Ortodoxiei, ca semn de recunoștință și sursă de înnoire spirituală și pastorală

Prin organizarea acestui congres ne propunem să-i omagiem şi să-i comemorăm după cuviinţă pe toţi cei care au fost persecutaţi pentru mărturisirea credinţei ortodoxe, în perioada regimului totalitar comunist.

Inițiativa privind proclamarea în Patriarhia Română a acestui an ca Anulcomemorativ Justinian Patriarhul și al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului are drept scop cinstirea împlinirii a 40 de ani de la mutarea la Domnul a vrednicului de pomenire Părinte Patriarh Justinian, precum și a tuturor acelora (ierarhi, preoți și mireni) care au mărturisit și apărat credința ortodoxă în Hristos, în timpul regimului comunist.

Patriarhul Justinian Marina a fost întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române timp de aproape trei decenii (24 mai 1948 – †26 martie 1977) în perioada celei mai aprige prigoniri a Bisericii de către regimul comunist ateu, instalat la putere în România după luna martie 1945.

Cu mult curaj și echilibru, diplomație și tenacitate, el a încercat să apere Biserica de loviturile sistematice ale puterii politice, alegând calea unei dârze rezistențe camuflate uneori sub un discurs „favorabil” pentru liderii comuniști. S-a opus din răsputeri abuzurilor și ingerințelor partidului comunist în viața Bisericii și încercării acestuia de a transforma Biserica într-o instituție neputincioasă, în același timp tolerată și discreditată, cu un rol nesemnificativ în societate.

Cunoscând tragedia altor Biserici Ortodoxe care s-au opus fățiș comunismului, Patriarhul Justinian a depus mari eforturi pentru a asigura continuitatea vieţii liturgice şi a Bisericii ca instituţie, pentru ca aceasta din urmă să slujească şi să lumineze în continuare un popor creştin, dar oprimat de un regim politic ateu.

Patriarhul Justinian a fost un promotor al dialogului panortodox și inter-creștin. Paralel cu bogata sa activitate administrativă, edilitară şi cultural-misionară, într-o vreme de dictatură comunistă plină de restricții şi presiuni asupra vieții Bisericii, Patriarhul Justinian a reuşit, cu răbdare constantă şi înțelepciune practică, să dezvolte legături apropiate cu Bisericile Ortodoxe surori şi cu alte comunități creştine. A reprezentat, cu demnitate şi înţelepciune, Biserica Ortodoxă Română pe plan internațional, la întruniri interortodoxe sau la întruniri intercreştine.

Foarte semnificativă a fost vizita reprezentanţilor majorităţii ţărilor ortodoxe la Bucureşti, în 28 februarie 1955, la festivitatea solemnă de proclamare a canonizării unor sfinţi români, programată de Patriarhul Justinian odată cu aniversarea a 70 de ani de la recunoaşterea Autocefaliei Bisericii noastre (1885) și a 30 de ani de la ridicarea ei la rang de Patriarhie (1925).

Un motiv în plus de a arăta regimului comunist că Patriarhul are relații de cooperare externă, fapt concretizat prin participarea reprezentanților Bisericilor Ortodoxe surori la evenimentele importante din viața Bisericii Ortodoxe Române.

Lucrarea sa pastorală, misionară, edilitară, culturală şi socială pentru binele Bisericii Ortodoxe Române, reprezintă pentru noi, cei de astăzi, ierarhi, cler şi credincioși, un model luminos de credinţă vie şi de slujire sinceră a Mântuitorului Iisus Hristos şi a Bisericii Sale.

Fermitatea și demnitatea mărturisitorilor creștini care l-au urmat pe Mântuitorul Iisus Hristos și în închisorile comuniste, prin împlinirea poruncii Sale de a-i ierta pe prigonitori, ne îndeamnă să mărturisim și să apărăm credința noastră ortodoxă în orice timp și situație.

Participarea la acest congres a reprezentanţilor Bisericilor Ortodoxe care au suferit în timpul comunismului este o mărturie comună a cinstirii memoriei celor care au mărturisit şi apărat credinţa ortodoxă, chiar cu preţul vieţii lor în vreme de persecuţie.

Ne rugăm Domnului Iisus Hristos, Cel răstignit şi înviat, să odihnească împreună cu drepţii şi cu mucenicii sufletele tuturor celor care au mărturisit dreapta credință în Dumnezeu şi nu au abandonat Biserica Ortodoxă în vremuri dificile.

Felicităm pe organizatorii acestui congres şi binecuvântăm pe toți participanții, cu speranţa că acest eveniment academic va contribui la intensificarea legăturilor spirituale dintre Bisericile și popoarele noastre ortodoxe, pentru a mărturisi şi promova credinţa creştină ortodoxă într-o societate pluralistă care se confruntă cu multiple crize: morală, socială şi economică, dar şi cu fenomenul secularizării şi al imigraţiei.

În timpul comunismului ateu, întrebarea majoră pentru un creştin era: cum dobândim libertatea de gândire şi acţiune? Astăzi, întrebarea majoră este: ce facem cu libertatea noastră, cum o folosim? Cum comunicăm şi cum cooperăm unii cu alţii pentru a promova misiunea Bisericii în lumea de azi?

† DANIEL
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române