Naşterea Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul
Naşterea Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul
Proorocule şi mergătorule-nainte al venirii lui Hristos, a te lăuda după vrednicie pe tine nu ne pricepem noi, cei ce cu dragoste te cinstim, că nerodirea celei ce te-a născut şi amuţirea părintelui tău s-a dezlegat întru mărita şi cinstita naşterea ta, şi întruparea Fiului lui Dumnezeu lumii se propovăduieşte. (troparul sărbătorii)
Biserica Ortodoxă sărbătoreşte la data de 24 iunie Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul (Sânzienele).
Sfântul Ioan Botezătorul încheie lungul şir al profeţilor Vechiului Testament. S-a născut din făgăduinţă sfântă, fiind fiul arhiereului Zaharia şi al cuvioasei Elisabeta, rudenia Maicii Domnului. Aflându-se Elisabeta înaintată în vârstă, Dumnezeu s-a îndurat de rugăciunile ei și ale soţului ei, dăruindu-le un prunc, a cărui naştere s-a vestit prin Arhanghelul Gavriil, cel ce i-a binevestit şi Sfântei Fecioare Maria, Nașterea Mântuitorului Iisus Hristos. Biserica îl cinsteşte pe Sfântul Ioan, «Îngerul Pustiei», ca pe cel ce a deschis calea Domnului şi a mers mai înainte la iad, ca să binevestească Învierea. Iar o dată cu el îi cinsteşte și pe fericiţii săi părinţi, care au împlinit toată dreptatea Legii celei Vechi, din care Legea cea Nouă a crescut ca o împlinire dumnezeiască şi ca o arvună a Ierusalimului ceresc.
Cu acest prilej, mai multe biserici din Arhiepiscopia Râmnicului îmbracă straie de sărbătoare:
- Mănăstirea Cozia Veche sau „Schitul de piatră”, situată la intrarea în defileul Oltului, la un kilometru nord de Mănăstirea Cozia, are hramul „Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul” şi „Cuvioasa Parascheva” şi se crede că ar fi ctitoria lui Radu, tatăl lui Mircea, la sfârşitul secolului al XIII-lea începutul secolului al XIV-lea. Documentar este atestată la 8 noiembrie 1601 şi 8 noiembrie 1602, când Teofana monahia, în actele de donaţie către Mănăstirea Cozia, menţionează doi nevoitori ai acestui schit.
- Mănăstirea Stănișoara - biserica paraclis cu hramul Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul a fost construită în anul 1937.
Începuturile vieții monahale la Mănăstirea Stănişoara, sunt legate de viața ascetică a Sfinților Neofit şi Meletie, ale căror sălaşuri în stânca muntelui se mai văd şi astăzi.
- Mănăstirea Frăsinei – biserica schitului vechi cu hramul Naşterea Sfântului Ioan Botezatorul, a fost construită din lemn de primii vieţuitori în anul 1710, și reconstruită din zid în anii 1762-1763 de Cârstea Iovipali şi Damian Iovipali, fraţii hagii din Râmnic, împreună cu Nicoliţă Iovipali.
În jurul acestui schit au existat chilii care însă nu s-au păstrat. Din anul 1787, din timpul războiului ruso-turc, schitul este pustiit şi rămâne părăsit până în anul 1848, când este refăcut de călugărul cernican Acache, cu învoirea lui Gheorghe Iovipali, urmaşul primilor ctitori. Acesta închide pridvorul bisericii cu cărămidă, transformându-l în pronaos, îl zugrăveşte şi reface încăperile chiliilor. Biserica veche păstrează pictura din anul 1763, executată de Teodor Zugravul, cât şi pe cea din tindă realizată în anul 1848.
- Mănăstirea Bradu. Actuala biserică este o construcţie de zid, ridicată în anul 1784 de părintele Sava ieromonah, originar din satul Scrada judeţul Gorj, fost egumen al Schitului Iezer, ajutat fiind de preotul Grigore. După o lungă perioadă în care vechiul schit a fost părăsit, începând cu anul 1994 a fost reorganizată viața monahală de aici.
