Martyria 3/2018

Cel de-al treilea număr al Revistei Martyria, apărut în Anul  Centenarului Marii Uniri de la 1918, este dedicat acestui moment definitoriu pentru istoria, cultura și spiritualitatea poporului român.
Acest fapt este subliniat încă din debutul revistei de către Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, în studiul „Credința ortodoxă – fundamentul unității tuturor românilor”. Înaltpreasfinția Sa subliniază că „principalul factor care a contribuit la menținerea unității de neam a poporului român a fost și rămâne unitatea de credință, constantă a neamului nostru încă de la nașterea sa, având în vedere că procesul etnogenezei s-a suprapus cu cel al primirii Cuvântului lui Dumnezeu, nașterea noastră ca popor fiind dublată de nașterea noastră întru Hristos, întrucât încreștinarea poporului nostru de către Sfinții Apostoli Andrei și Filip a coincis cu nașterea acestuia. Astfel, unitatea noastră ca neam are ca temelie identitatea noastră spirituală ca popor creștin. 
Păstrarea Cuvântului lui Dumnezeu primit prin vestire apostolică de către strămoșii noștri a avut un rol hotărâtor în unirea românilor, aceștia simțindu-se în același cuget, nu doar prin limbă, ci mai ales prin aceeași credință.
Principalul factor de coeziune spirituală și socială este reprezentat de către Sfânta Liturghie, fiind Taina adunării credincioșilor laolaltă și a unirii lor cu Hristos și întru Hristos. Credincioșii, participând cu toții la aceeași Liturghie „într-un gând”, înțelegeau puterea unificatoare a Sfintei Liturghii și viețuiau întru unitate ca fiind același popor al lui Dumnezeu. Acest lucru a înlesnit apoi unirea lor socio-politică.
Rugăciunea pentru „unitatea credinței”, cerută de către credincioși, presupune și unitatea de viețuire.
Alături de efortul clerului Bisericii Ortodoxe Române de întărire a conștiinței de neam și a unității tuturor românilor, propovăduirea dreptei credințe, oglindită în păstrarea neschimbată a Cuvântului lui Dumnezeu, vestit prin predica apostolică la strămoșii noștri, și participarea românilor la Sfânta Liturghie, sărbătoare de sărbătoare, au contribuit la unirea românilor într-o Românie Mare”.
În continuare apar studii semnate de:
- Acad. Pr. Prof. Univ. Dr. Mircea Păcurariu, „Biserica și Unirea din 1918”;
- Conf. Dr. Ion Marian Croitoru, „Ortodoxia, factor promotor al unității și continuității românilor”;
- Mircea-Gheorghe Abrudan, „Sub semnul centenarului Marii Uniri: Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918”;
- Pr. Dr. Laurenţiu Rădoi, „Implicarea Bisericii Ortodoxe Române în actul Marii Uniri de la 1918”;
- Prof. univ. dr. Mihaela Palade, „Un pas minor, un efect major. Propunerea legislativă a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 19 noiembrie 1924, cu privire la înfiinţarea unei şcoli de pictură bizantină bisericească”;
- Prof. Univ. Dr. Adrian Cioroianu, „Crucea, mitraliera și sacrificiul – câteva note despre preoții români în Primul Război Mondial”;
- Dragoş-Ionuţ Ecaterinescu, „1 Decembrie 1918 – „actul de naştere” al României Mari”;
- Dinu Săraru, „Două povești de familie despre Întregire”;
- Dan Ciachir, „Boierul îmbisericit”;
- Sfântul Proclu, Patriarhul Constantinopolului, „Cuvânt de laudă la Sfântul Apostol Andrei”;
- „În drum spre Iași”. Dramă în trei acte de Ivona Boitan;
- „Stareța”, de Ștefan Zară.