Fântâna Episcopului Filaret
Fântâna Episcopului Filaret, aflată în fața Catedralei Arhiepiscopale Sfântul Ierarh Nicolae din Râmnicu-Vâlcea, este una dintre cele mai frumoase fântâni de piatră din secolul al XVIII-lea. În anul 2015, prin purtarea de grijă a Înaltpreasfințitului Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, fântâna a fost complet restaurată și reparată.
Fântânile, ochii pământului, în care cerul își oglindește fața, după cum le numeşte Ernest Bernea, au aparținut până odinioară comunității, ca rod al unui efort individual sau colectiv. Ele erau adevărate locuri de întâlnire și de comunicare. Fântânile erau ridicate la răspântii și în locurile publice, la poarta casei sau chiar încadrate în gard, astfel încât apa lor să-i poată odihni pe călători.
Ridicarea unei fântâni, mare binefacere pentru comunitate, era socotită o însemnată faptă de milostenie din partea ctitorului, făcută pentru sine și pentru pomenirea morților din neamul său.
Fântâna Episcopului Filaret, aflată în incinta Arhiepiscopiei Râmnicului, poartă și astăzi o inscripție grăitoare în acest sens:
Până când apa curge,
Pomenirea nu se stinge.
Pentru a fi apărate de duhurile rele, fântânile erau de obicei străjuite de o cruce.
Până la sfârșitul secolului al XIX-lea, cele mai de seamă fântâni erau sculptate în piatră și înzestrate cu texte cu litere chirilice. Lângă fântână se afla întotdeauna jgheabul de adăpat vitele, care era tot din piatră. Odată cu sistematizarea rețelei de apă, vechile fântâni de piatră au fost părăsite sau au devenit obiecte de muzeu. Cele părăsite s-au deteriorat, până la stricarea lor totală.
Fântâna se arată prilej de manifestare a dragostei faţă de aproapele. Nepăsarea trecătorilor a făcut ca unele fântâni să nu mai poată fi folosite. Fata babei și fata moșneagului, basmul lui Ion Creangă, arată că fântânile de pe marginea drumului puteau fi folosite numai dacă erau curățate de oameni. Basmul arată cum fata moşneagului primeneşte o fântână părăsită, care, mai apoi, personalizată, îşi arată recunoștința.
Fântâna Episcopului Filaret, aflată astăzi în fața Catedralei Arhiepiscopale Sfântul Ierarh Nicolae din Râmnicu Vâlcea, este în mod sigur una dintre cele mai frumoase fântâni de piatră din secolul al XVIII-lea.
Episcopul Filaret, grec de origine, ucenic al Mitropolitului Partenie de Târnovo, a slujit în scaunul episcopal din Râmnic între anii 1780-1792. La 6 septembrie 1793, a fost ales Mitropolit al Ungro-Vlahiei, iar la 1793 s-a retras din scaun la Mănăstirea Căldărușani, unde, la 1794, a trecut la cele veșnice.
Pe fântâna de piatră ctitorită de Episcopul Filaret se păstrează până astăzi decorul floral deosebit și inscripția originală votivă, scrisă cu litere chirilice. Astfel, de jur-împrejur stă scris: S-au ridicat această fântână de Preasfinţitul Episcop al Râmnicului Chiriu Chir Filaret. 1784 septemvrie 1. Apoi, într-un ancadrament central, stau scrise aceste versuri:
Cursul apei de fântână, Şi până când apa curge,
Când va fi reace şi bună, Pomenirea nu se stinge
Şi setea o potoleşte, Şi tuturor le vesteşte,
Şi vederea înveseleşte. Şi pe ctitor proslăveşte.
Fântâna Episcopului Filaret, dezafectată și înnegrită de mulțimea anilor, a fost restaurată și racordată la apă potabilă de către Părintele Arhiepiscop Varsanufie, în întâiul Său an de păstorire la Râmnic, lucrările fiind terminate în martie 2015, precum arată noua inscripție votivă de pe spatele fântânii.
