Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Varsanufie, stareții mănăstirilor din Arhiepiscopia Râmnicului, membrii Permanenței Consiliului Eparhial, părinți din obștea Mănăstirii Frăsinei, preoți profesori și elevi de la Seminarul Teologic „Sfântul Nicolae” au participat luni, 14 februarie, la slujba de pomenire a Episcopului Gherasim Saffirin, retras în ultimii ani ai vieții în Lavra ctitorită de Sfântul Ierarh Calinic.
Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Varsanufie, stareții mănăstirilor din Arhiepiscopia Râmnicului, membrii Permanenței Consiliului Eparhial, părinți din obștea Mănăstirii Frăsinei, preoți profesori și elevi de la Seminarul Teologic „Sfântul Nicolae” au participat luni, 14 februarie, la slujba de pomenire a Episcopului Gherasim Saffirin, retras în ultimii ani ai vieții în Lavra ctitorită de Sfântul Ierarh Calinic.
„Dumnezeu n-a ascultat cuvintele rostite cu mândrie, ci s-a uitat în inima celui care le rostea, şi aceasta era trufașă, chiar osânditoare față de acest vameș și, de aceea, s-a îndurat de vameș, a cărui rugăciune a aflat-o smerită şi înfrântă”, a subliniat Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie în Duminica Vameșului și a Fariseului.
„Dumnezeu n-a ascultat cuvintele rostite cu mândrie, ci s-a uitat în inima celui care le rostea, şi aceasta era trufașă, chiar osânditoare față de acest vameș și, de aceea, s-a îndurat de vameș, a cărui rugăciune a aflat-o smerită şi înfrântă”, a subliniat Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie în Duminica Vameșului și a Fariseului.
„La Slătioara, în cătunul Vioreşti, pe un podeu de pământ cât o palmă de om, se înalţă ca un potir bisericuţa cunoscută în istoria artei medievale româneşti prin Friza potecaşilor. De jur-împrejurul bisericuţei, sub streaşina de şindrilă, ctitorii s-au nemurit călări pe căluţii lor de munte, într-o adevărată cavalcadă unicat în istoria ortodoxismului. Prin Slătioara, la o mie şapte sute şi[...], trecea graniţa cu Austro-Ungaria. Potecaşii erau ţăranii însărcinaţi să apere graniţa, cu caii lor mici, cutreierând potecile înguste de munte care desenau vremelnica ocupaţie. Ei, potecaşii, conduşi de Vătaful de plai Urşanu, au ridicat bisericuţa. Cavalcada lor reprezenta apărarea de către ei a ţării şi, în aceeaşi vreme, apărarea mesei altarului înfăţişând credinţa creştină. Se ştia despre ei că nu-şi ridicau căciulile înalte nici în faţa domnitorului!” – Dinu Săraru.
„La Slătioara, în cătunul Vioreşti, pe un podeu de pământ cât o palmă de om, se înalţă ca un potir bisericuţa cunoscută în istoria artei medievale româneşti prin Friza potecaşilor. De jur-împrejurul bisericuţei, sub streaşina de şindrilă, ctitorii s-au nemurit călări pe căluţii lor de munte, într-o adevărată cavalcadă unicat în istoria ortodoxismului. Prin Slătioara, la o mie şapte sute şi[...], trecea graniţa cu Austro-Ungaria. Potecaşii erau ţăranii însărcinaţi să apere graniţa, cu caii lor mici, cutreierând potecile înguste de munte care desenau vremelnica ocupaţie. Ei, potecaşii, conduşi de Vătaful de plai Urşanu, au ridicat bisericuţa. Cavalcada lor reprezenta apărarea de către ei a ţării şi, în aceeaşi vreme, apărarea mesei altarului înfăţişând credinţa creştină. Se ştia despre ei că nu-şi ridicau căciulile înalte nici în faţa domnitorului!” – Dinu Săraru.
„Ai întemeiat o bibliotecă demnă de văzut cu multă cheltuială, în mănăstirea cea frumoasă a Hurezilor, zidită de tine şi ai umplut-o cu cărţi felurite şi foarte de folos” – adresa doctorul Ioan Comnen în anul 1702, în prefaţa traducerii în greaca vulgară a „Tâlcului Evangheliilor”, aprecierile sale la adresa domnitorului.
„Ai întemeiat o bibliotecă demnă de văzut cu multă cheltuială, în mănăstirea cea frumoasă a Hurezilor, zidită de tine şi ai umplut-o cu cărţi felurite şi foarte de folos” – adresa doctorul Ioan Comnen în anul 1702, în prefaţa traducerii în greaca vulgară a „Tâlcului Evangheliilor”, aprecierile sale la adresa domnitorului.
