Sprijin și mângâiere pentru vârstnicii internați în spitalele vâlcene cu ocazia Zilei Internaționale a Vârstnicilor
Cu ocazia Zilei Internaționale a Vârstnicilor, slujitorii Sfintelor Altare din cadrul unităților spitalicești din Râmnicu-Vâlcea, Drăgășani și Horezu, s-au mobilizat într-o amplă acțiune de sprijin și rugăciune pentru însănătoșirea pacienților vârstnici. Evenimentul a avut loc în data de 1 octombrie și a reunit preoți și cadre medicale într-un efort comun de a oferi alinare și suport spiritual celor mai vulnerabili membri ai comunității.
Acțiunea a debutat cu o slujbă specială, săvârșită în bisericile din cadrul unităților spitalicești, unde preoții s-au rugat pentru sănătatea și întărirea sufletească a bolnavilor vârstnici. Această rugăciune comună a avut ca scop nu doar alinarea suferinței fizice, ci și întărirea spirituală a pacienților, oferindu-le speranță și încredere în puterea rugăciunii.
Pe lângă suportul spiritual, preoții au adus și mici daruri pentru vârstnici, precum icoane, cărți de rugăciune și alimente neperisabile, pentru a le oferi un sprijin concret în aceste momente dificile. De asemenea, au fost organizate întâlniri individuale între preoți și pacienți, în care aceștia din urmă au avut ocazia să primească sfaturi duhovnicești, s-au spovedit și împărtășit.
Părintele Mihai Bălăceanu, coordonatorul acțiunii, a subliniat importanța implicării Bisericii în viața celor aflați în suferință: „Astăzi, mai mult ca oricând, este datoria noastră să fim alături de cei bolnavi și singuri. Rugăciunea, împreună cu ajutorul concret, reprezintă o mângâiere pentru suflet și o nădejde pentru cei care traversează greutăți”.
Ziua Internațională a Vârstnicilor este un prilej anual de a reflecta asupra nevoilor și dificultăților cu care se confruntă persoanele în vârstă, iar Biserica Ortodoxă, prin sujitorii ei, rămâne un partener constant al acestora, oferindu-le nu doar sprijin spiritual, ci și o mână întinsă în momentele de nevoie. Astfel de inițiative sunt un exemplu grăitor al rolului pe care preotul îl are în comunitate, fiind aproape de cei bolnavi și oferindu-le atât rugăciune, cât și un sprijin moral și material.
