Spațiul în care Dumnezeu îi împrietenește pe tineri

Dacă n-ar exista fericirea altora, nu ne-am sinchisi de nefericirea noastră afirma cândva Marin Preda, ori la Arnota, fericirea este descoperită pe chipul maicilor care prețuiesc prietenia pelerinilor cărora le vorbesc despre blândețe și jertfelnicie, despre răbdare și nădejde, despre ajutorarea semenului și acceptarea voii lui Dumnezeu în viața noastră. Nefericirea nu-și poate găsi locaș aici, pentru că drumețiile pe munte ne transformă din concurenți dornici de afirmare în oameni solidari cu ceilalți, dispuși în permanență în a asculta experiențele de viață ale colegului, masa este un moment al comuniunii, iar rugăciunea un moment de sinceritate în care mărturisim că într-adevăr Dumnezeu ne copleșește cu darurile  Sale cele bogate în viața de zi cu zi.

Valorile unui spațiu în care lucrurile capătă sens doar privind spre Dumnezeu, devin valori ale tuturor pelerinilor într-un mod atât de firesc încât nu simți de nevoia de acomodare, ci trăiești sentimentul că te cunoști cu celălalt de o viață întreagă, întrucât, atunci când ai disponibilitatea de a-l prețui pe cel de lângă tine, Dumnezeu te împrietenește cu ceilalți.