Comoara din Țara de Sus

„Comoara din Țara de Sus”

Povești de Grațiana Lăzărescu. Lectura Marian Râlea

„În jurul mesei rotunde cu trei picioare se strânseseă roată toți copii, doar Eliza stătea în picioare. Fiecare are plăcintă și desert. Atât! Mâine e Crăciunul și vor fi bucate alese. Îmbrăcată într-o rochie plină de volane și fundițe cu multe panglici colorate în părți, Mura stătea nemișcată pe scăunaș și aștepta să fie servită. Poate altor copiii li s-ar fi părut caraghioase hainele ei prea împodobite, însă lor nu. Se obișnuiseră cu felul Murei și înțeleseseră, că acolo la palat avea o viață diferită de aceasta. Tăceau cu toții. Ascultau cuvintele Elizei, pe care Mura le auzea, dar nu le înțelegea. Apăi da, nimeni nu vorbea singur înainte de masă, gândea ea. Nu avea de unde să știe că aceea era un cuvânt de mulțumire. O simplă rugăciune.”