Sfințirea Mănăstirii „Sfânta Treime”, o firească reparație morală ce reabilitează după 200 de ani identitatea spiritual-culturală a municipiului Drăgășani
Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, a săvârșit duminică, 25 mai, slujba de târnosire a bisericii cu hramurile „Sfânta Treime” și „Sfântul Mare Mucenic Pantelimon” de la Mănăstirea „Sfânta Treime” din Drăgășani.
După înconjurarea lăcașului de rugăciune, stropirea cu agheasmă și ungerea cu Sfântul și Marele Mir, a urmat rânduiala din interior, care a cuprins așezarea moaștelor în piciorul Sfintei Mese și pecetluirea acesteia, fiind împodobită și pregătită pentru sfintele slujbe. De asemenea, au fost sfințite icoanele de pe catapeteasmă.
Construirea Mănăstirii „Sfânta Treime” s-a realizat între anii 2020 – 2025 și „reprezintă o firească reparație morală, ce reabilitează identitatea spiritual-culturală a municipiului Drăgășani”, după cum a accentuat Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie la finalul slujbei de târnosire.
Chiriarhul Râmnicului a arătat că, „prin acest act ctitoricesc, s-a dorit reînnoirea vieții monahală din municipiul Drăgășani, cunoscută fiind în documentele din secolul al XVI-lea existența unui așezământ monahal închinat Preasfintei și de Viață Făcătoarei Treimi, care era metocul Episcopiei Râmnicului.
Din cauza vitregiilor vremii, acest așezământ monahal s-a năruit, iar pentru a reînvia viața monahală din apropierea municipiului Drăgășani, după 200 de ani, a fost ctitorită o nouă mănăstirire, închinată Preasfintei Treimi, la construirea căreia s-au implicat, cu timp și fără timp, alese inimi credincioase și oameni care au împrumutat lui Dumnezeu din bunătatea și dărnicia lor.
Deși nu s-a putut realiza o reconstrucție pe locul inițial, cu ajutorul Preabunului Dumnezeu, s-a construit o frumoasă biserică de zid și un paraclis ca loc de tainică rugăciune, chilii și arhondaric care împreună cu trapeza amintesc de râvna de a-i urma lui Avraam în primirea străinilor, pentru a se împărtăși apoi de binecuvântarea și de cereștile daruri ale lui Dumnezeu, Cel în Treime slăvit”.
Primul așezământ monahal din zona Drăgășanilor a fost atestat în secolul al XVI-lea, când, pentru miluirea săracilor, în anul 1591, monahia Eufrosina din Drăgăşani dăruia Episcopiei, pentru acest metoc, „o parte din satul Cioroiul de peste Jiu”, iar la 30 iunie 1599 monahia Maria lăsa prin testament, ca donație, mai multe bunuri și moșii.
În însemnările de călătorie ale sirianului Paul de Alep, diaconul Patriarhului Macarie al Antiohiei, redactate la jumătatea veacului al XVII-lea, este menționată „o mănăstire închinată Sfintei Treimi, numită Drăgăşani, după numele persoanei care a zidit-o lângă râul Olt”. Cu timpul, Mănăstirea Sfânta Treime s-a distins ca un centru monastic important, întrucât, în anul 1778, generalul austriac Ferdinand von Bauer amintea în memoriile sale de existența unei case episcopale, căreia i se alăturau curtea boierească, biserica, vii şi un târg.
Întrucât așezământul monahal a fost distrus în timpul războiului dintre austrieci și turci, între anii 1793-1798, a fost construită o altă biserică, numită și „Biserica Târgului”, ridicată de preotul Dima, Constantin polcovnicul, Stan vătaful şi alţi credincioşi. Cu toate acestea, amintirea vechii ctitorii nu a pierit din sufletele creștinilor din aceste ținuturi, astfel că aceasta a fost refăcută, căci, mai târziu, în anul 1821, izvoarele narative amintesc de „mănăstirea” în care s-au închis turcii pentru a rezista atacului pandurilor lui Tudor Vladimirescu. Acesta a bombardat fortificația și mănăstirea a fost distrusă. Ulterior, pe terenul fostei vetre monahale, s-au editificat mai multe clădiri, care au rămas în administrarea autorităților locale din Drăgășani.
