„Arhiepiscopul Gherasim, vrednic păstor al Râmnicului”

În predoslovia așezată la începutul cărții, Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie îl numește pe predecesorul său în scaunul vlădicesc al Râmnicului drept „un model autentic de ierarh misionar”, amintind că „datoria de a-i pomeni și de a-i face cunoscuți oamenilor, de a-i pune ca modele pentru generațiile viitoare, pe cei ce sunt demni de acest lucru, este tot mai stringentă.

  Arhiepiscopul Gherasim a fost un ierarh pe care, cu siguranță, suntem datori să-l pomenim și să-l avem mereu ca exemplu fiecare dintre noi. A ars ca o lumânare pentru eparhia pe care cu vrednicie a slujit-o timp de 39 de ani de când a fost ales, în toamna anului 1975, la cererea Preasfințitului Iosif Gafton, ca Arhiereu vicar al Episcopiei Râmnicului și Argeșului. Din acest an, până la trecerea lui la cele veșnice la aproape o sută de ani, s-a străduit să-și închine întreaga lui viață slujirii acestei eparhii. A iubit meleagurile vâlcene şi spiritualitatea lor ca nimeni altul. Lucrul acesta este dovedit atât prin cărțile pe care ni le-a lăsat, cât şi prin grija pe care a arătat-o față de bisericile, mănăstirile, dar mai ales față de oamenii acestor locuri.

Sinceritatea şi firescul relației sale cu Dumnezeu şi cu oamenii iradiază din chipul său. A ştiut ce înseamnă iertarea, mereu preocupându-se să nu supere pe nimeni şi, cu siguranță, lucrul acesta i-a adus pacea sufletului, pe care o puteai citi pe fața Înaltpreasfinției Sale. Mulți l-am cunoscut pe Părintele Arhiepiscop Gherasim ca pe un părinte iertător şi iubitor, mustrător doar spre zidire”.

Virtuțile arhiepiscopului Gherasim sunt amintite și de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, numindu-le „florile adunate în timpul vieţii: lumina rugăciunii, smerenia postirii, bunătatea inimii milostive şi darnice, curăţia minţii dobândită prin pocăinţă şi propovăduirea dreptei credinţe.

Timp de 80 de ani ca monah (1934-2014) şi 30 de ani ca arhipăstor al Eparhiei Râmnicului, Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Gherasim şi-a dedicat întreaga viaţă slujirii lui Dumnezeu şi oamenilor.

Ca ierarh a păstorit mai întâi în vreme de dictatură comunistă, plină de restricţii şi presiuni asupra vieţii Bisericii, iar apoi, după anul 1990, dar şi în vreme de libertate, cu noi şanse şi noi cerinţe şi provocări ale societăţii contemporane, marcată deseori de individualism, prozelitism, secularizare, emigraţie şi alte fenomene noi. Atât într-o perioadă, cât şi în alta, venerabilul Arhiepiscop Gherasim a reuşit, cu răbdare constantă şi înţelepciune practică, să păstreze şi să promoveze dreapta credinţă, cultura şi spiritualitatea românească în eparhia încredinţată spre păstorire.

De numele Înaltpreasfinţitului Părinte Gherasim se leagă, în mod deosebit, grija faţă de monumentele bisericeşti din Arhiepiscopia Râmnicului pentru care a iniţiat ample lucrări de consolidare şi restaurare.

Înzestrat cu un spirit practic deosebit, ierarhul eparhiot Gherasim al Râmnicului s-a ostenit mult pentru consolidarea şi restaurarea aşezămintelor de cult care fac prestigiul acestei zone: mănăstirile Cozia, Turnu, Stănişoara, Hurezi, Bistriţa, Dintr-un Lemn, Brâncoveni, Surpatele; schiturile Ostrov, Cornet, Iezer şi multe altele.

De asemenea, în timpul păstoririi sale au fost construite unele biserici noi, mai multe case parohiale, Centrul cultural-religios Sfântul Ierarh Antim Ivireanul, Aşezământul pastoral-cultural Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica şi a fost înfiinţată o cantină socială la Centrul Eparhial.

Căutător încă din lumea aceasta a frumuseţii veşnice înalte din Împărăţia Cerurilor, Înaltpreasfinţitul Părinte Gherasim, cinstitor al vrednicului Domnitor Matei Basarab care a trecut la Domnul tot într-o zi de 9 aprilie (1654), a iubit în mod deosebit Mănăstirea Arnota, ctitorie şi necropolă domnească a marelui voievod, neîntrecut ctitor de biserici (peste 50).

Astfel, din dragoste faţă de această străveche vatră de spiritualitate şi cultură românească, cu fidelitate pentru istorie şi grijă pentru înnoirea frumuseţii Casei lui Dumnezeu, harnicul Arhiepiscop Gherasim a restaurat şi a împodobit această mănăstire, ctitorind aici o nouă biserică: Paraclisul Sfântul Ilie Tezviteanul, pregătit deja pentru sfinţire, precum şi noi clădiri pentru chiliile maicilor şi ale pelerinilor.

Părintele Arhiepiscop Gherasim al Râmnicului a rămas în memoria noastră ca fiind un arhipăstor misionar şi harnic, apărător înţelept al tradiţiei ortodoxe româneşti şi al monumentelor istorice bisericeşti”.

Într-un fel sau altul, cuvântul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel anticipează ideile majore ce vor creiona, în relatări diferite, chipul ierarhului ce urma să împlinească venerabila vârstă de 100 de ani. Aspectele biografie, comemorările unor fapte ce au marcat pe deplin Biserica Ortodoxă Română, inserate de mărturii ale unor experiențe aparte trăite de autorii studiilor, oferă volumului un caracter aparte, reclădind, întocmai unui vitraliu, nu doar chipul blând al ierarhului ce a refuzat, oarecum, bătrânețea, ci și un secol de istorie bisericească, pe care a parcurs-o între anii 1914-2014.