Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie: „Inima lui Zaheu a fost plină de iubirea față de Dumnezeu”

Înaltpreasfinția Sa a arătat că „Zaheu a dorit să-L vadă pe Mântuitorul Hristos și pentru aceasta s-a smerit, urcându-se în sicomor. El, care până atunci nu a înțeles cuvintele cele dătătoare de Viață, pentru smerenia și dragostea nefățarnică de a-L cunoaște pe Dumnezeu a primit cuvânt de mângâiere de la Domnul și, mai mult, a avut privilegiul și bucuria de a fi gazdă pentru Mântuitorul Hristos.

Apropierea lui Zaheu de Fiul lui Dumnezeu a determinat schimbarea vieții mai marelui vameșilor care, odată cu vederea întunericului născut de păcate, manifestă dorința de a dobândi sfințenia și, „stând înaintea Domnului, I-a zis: Iată, jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor și, dacă am nedreptățit pe cineva cu ceva, întorc împătrit”. Așadar, Zaheu a fost deodată luminat cu înțelegerea Evangheliei, însă această luminare este simțită pe măsura curăției sufletului. Zaheu își curățește inima de orice răutate și are smerenie, trăiește în pocăință, încât cuvintele, gândurile și faptele sale le orientează spre Dumnezeu, Care ne încredințează că „Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia, pentru că și acesta este fiu al lui Avraam. Căci Fiul Omului a venit să caute și să mântuiască pe cel pierdut.”

Zaheu a fost căutat de Dumnezeu pentru a nu se îndepărta de Împărăția Cerurilor și a oferit răspunsul cel bun la chemarea Mântuitorului Hristos, iar prin apropierea de El se lărgește inima sa (II Corinteni VI, 13), umplându-se cu o iubire atotcuprinzătoare, față de Dumnezeu și față de întreaga făptură. El este cel care va împlini poruncile dumnezeiești și va ajunge să trăiască în mod nemijlocit bunătatea Lui, cum îndeamnă psalmistul: „Gustați și vedeți, că bun este Domnul” (Psalmi XXXIII, 8)”, a spus Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului.