rugăciune

Către Născătoarea de Dumnezeu acum cu osârdie să alergăm noi, păcătoşii şi smeriţii, şi să cădem cu pocăinţă, strigând din adâncul sufletului: Stăpână, ajută-ne, milostivindu-te spre noi; sârguieşte că pierim de mulţimea păcatelor; nu-i întoarce neajutoraţi pe robii tăi, că pe tine singură nădejde te-am câştigat.

Mucenicul Tău, Doamne, Mina întru nevoința sa, cununa nestricăciunii a luat de la Tine, Dumnezeul nostru, că având puterea Ta, pe chinuitori a învins, zdrobit-a și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Doamne, Doamne, Cel ce ai îngăduit diavolului să ispitească în rai pe strămoşii noştri Adam şi Eva, spre a le încerca ascultarea şi supunerea, Cel ce, de asemenea, ai îngăduit diavolului să ispitească cu îngrozire şi cu grele suferinţe pe dreptul Iov, robul Tău, pentru ca şi mai lămurit să vădească virtuţile şi credinţa lui întru Tine, Cel ce ai dat îngăduinţă satanei să se apropie cu ispitire de Însuţi Fiul Tău, spre a-L îmbia şi a-L momi cu poftele şi deşertăciunile acestei lumi, pentru ca, înfrânt şi ruşinat, acest duh blestemat să audă din gura Mântuitorului lumii cuvintele: „înapoia Me

Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Dumnezeule a toată milostivirea şi îndurarea, Care ai nemăsurată milă, nespusă şi neajunsă iubire de oameni, căzând acum către a ta slavă, cu frică şi cu cutremur, aduc Ţie mulţumire pentru binefacerile de care m-ai învrednicit pe mine nevrednicul robul Tău. Te slăvesc, Te laud şi Te cânt ca pe un Domn, Stăpân şi făcător de bine.

Doamne, Doamne, Cel ce ai ascultat tânguirea lui Iosif, care la moartea lui Iacob a căzut pe faţa tatălui său şi l-a plâns şi l-a sărutat, asemenea şi Fiul Tău, Domnul nostru Iisus Hristos, a cunoscut dragostea de mamă, căci pe cruce şi în grele chinuri fiind, a văzut pe Maica Sa şi pe ucenicul pe care îl iubea alăturea stând şi a zis Maicii Sale: „Femeie, iată fiul tău!”, iar după aceea a zis şi ucenicului: „Iată mama ta!”. Însuţi, întru tot Bunule Stăpâne, caută din ceruri şi vezi jalea şi durerea ce mi-au cuprins astăzi inima şi sufletul.

Sfinte Părinte Ierarhe Antim, după vrednicie ai fost rânduit păstor şi învăţător turmei tale, şi cu înţelepciune dumnezeiască ai revărsat râurile sfintelor tale cuvinte. Viaţa ai pus-o pentru păstoriţii tăi şi cununa muceniciei ai dobândit de la Hristos Dumnezeu, pe Care roagă-L, Sfinte Părinte Ierarhe Antim, să dăruiască pace şi mare milă celor ce săvârşesc sfântă pomenirea ta.

Doamne Iisuse Hristoase, Cel ce eşti plinirea tuturor bunătăţilor, Ţie Îţi mulţumesc pentru ajutorul şi sporul ce mi-ai dat la lucrul meu acesta, pe care cu Harul Tău l-am făcut astăzi. Şi acum mă rog Ţie, Doamne, fă ca lucrarea mea să-mi fie de folos. Umple de bucurie şi de veselie sufletul meu şi mă mântuieşte, ca un mult Milostiv şi de oameni iubitor. Amin.

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu cel viu, ajută-l pe copilul acesta (numele) să treacă cu bine această încercare ce îi stă înainte. Cel ce ne-ai cerut să fim înţelepţi ca şerpii şi blânzi ca porumbeii, luminează-l pe ro­bul tău (numele) să înveţe ceea ce trebuie ca să fie bine pregă­tit la examenul care îl aşteaptă. Tu ştii ce e bine şi ce e rău. În mâinile Tale sunt vieţile noastre. Noi, crezând că este de folos aces­tui copil să iasă încununat din această încercare, Te rugăm să arăţi şi de această dată puterea ajutorului Tău.

Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti izvorul milei, învredniceşte-ne şi pe noi milostivirii tale. Caută spre robul tău cel păcătos. Arată-ţi puterea ta, ca totdeauna. Căci nădăjduind întru tine îţi strigăm, cum oarecând ţi-a strigat Gavriil, mai marele voievod al celor fără de trup: bucură-te! 

O, Maică prealăudată, care ai născut pe Cuvântul, Cel ce este mai sfânt decât toţi sfinţii, primind acest dar de acum, izbăveşte de toată ispita şi scoate din munca ce va să fie, pe toţi cei ce-ţi cântă: Aliluia!

Pe lauda doctorilor şi mândria Simferopolului, pe alesul ierarh al lui Hristos şi ocrotitorul Mănăstirii Dovra, pe Sfinţitul Luca Doctorul să-l lăudăm cu imnuri duhovniceşti şi cu sfinte cântări, că izvorăşte din belşug darurile vindecărilor.

Sfântă mare muceniţă a lui Hristos, Filotee, ne rugăm ţie cu genunchii plecaţi şi cu lacrimi fierbinţi. Adu-ţi aminte de neputinţa firii omeneşti, care cuprinde şi împresoară pe tot muritorul de la naştere, întocmai cu mrejele păianjenului. Întru aceste mreji fiind căzuţi şi noi, smeriţii, şi neputând scăpa de ele fără ajutorul lui Dumnezeu, te rugăm pe tine să ne fii mijlocitoate către Dânsul. Că El Însuşi te-a preamărit şi te-a trimis în această ţară, ca s-o aperi şi s-o păzeşti de toate răutăţile.