Respectul față de valorile Neamului – datorie veșnică a românilor

Sărbătoarea Zilei Naționale a României, aniversând anul acesta 98 de ani de la Marea Unire de la 1 Decembrie 1918 și amintindu-ne că în urmă cu 100 de ani România a intrat în Primul Război Mondial, reprezintă un moment binecuvântat pentru noi toți de a-i aduce mulțumire lui Dumnezeu pentru darul pe care l-a făcut acestui Neam binecuvântat și anume acela de a-i dărui libertatea și unitatea națională la care a aspirat sute de ani. Sărbătoarea de anul acesta este cu atât mai semnificativă cu cât anul acesta s-au împlinit 150 ani de la adoptarea primei Constituţii a statului român la anul 1866 și 25 ani de la adoptarea actualei Constituţii a României la anul 1991.

Astfel, acesta este cel mai potrivit moment pentru a recunoaște unitatea neamului românesc în cursul istoriei ca și consecință a identității spirituale creștine a poporului nostru. Unitatea noastră ca popor are, de bună seamă, ca temelie, identitatea spirituală a noastră ca popor creștin. Nașterea noastră ca popor a fost dublată de nașterea noastră întru Hristos, deoarece încreștinarea poporului nostru de către Sfinții Apostoli Andrei și Filip s-a făcut odată cu etnogeneza poporului român. Conştiinţa Neamului nostru este păstrată, fără doar şi poate, prin conjugarea lucrării Statului cu Biserica. Biserica niciodată nu a desconsiderat politica, dar nici nu se implică în aceasta. Ajutorul pe care Biserica îl dă cetățenilor rămâne real câtă vreme ea rămâne neangajată politic[1], după expresia teologului Georgios Mantsaridis. Așa cum slujitorii Bisericii au obligația de a nu se implica în viața politică, la fel purtătorii puterii de stat sunt datori să respecte tradiția unei societăți, să promoveze valorile tradiționale ale acesteia[2]. Memorabile, în acest sens, sunt cuvintele rostite de Iuliu Maniu, la Alba Iulia, în discursul său, cu prilejul proclamării României Mari : „Noi, onorată Adunare Naţională, privim înfăptuirea unităţii noastre naţionale un trimf al libertăţii omeneşti. Noi nu voim să devenim din oprimaţi oprimatori, din asupriţi asupritori. Noi voim să întronăm pe aceste plaiuri libertatea tuturor neamurilor şi a tuturor cetăţenilor. Noi propunem decretarea unirei cu Regatul României a întregei Transilvanii, a întregului Banat şi a întregului teritoriu locuit de Români al Ungariei. Pe aceste teritorii locuiesc însă şi alte neamuri, cu alte însuşiri şi alte tradiţii. Noi nu voim să răpim individualitatea etnică, nici fiinţa naţională a acestor neamuri. Noi nu vroim să răpim limba nimănui, ci vrem ca fiecare om să aleagă liber limba şi credinţa în care vrea să trăiască atât în viaţa lui particulară, cât şi în legătură cu viaţa de stat. Noi nu vrem să verse nimenea lacrimile pe cari le-am vărsat noi atâtea veacuri”. Respectul față de valorile Neamului nostru este astfel o datorie a oricărui cetățean și, cu atât mai mult, a celor care conduc societatea românească de astăzi. A încerca în oricare fel să schimbăm valorile Neamului românesc înseamnă a încerca să distrugem conștiința acestui Neam, pentru care s-au jertfit înaintașii noștri.

Biserica noastră Ortodoxă îi pomenește în rugăciunile ei pe cârmuitorii țării noastre, ca unii care trebuie să vegheze pentru păstrarea acestei moșteniri lăsate de înaintașii noștri. Nu putem să ne purtăm  ca niște străini de neam, când strămoșii, bunicii și părinții noștri s-au jertfit, dându-și viața lor și a copiilor lor pentru păstrarea unității neamului românesc.

Fără a ne păstra conștiința de neam, fără a lupta pentru unitatea noastră, fără a păstra nealterată credința noastră ortodoxă pe care am primit-o ca dar suprem de la moșii și strămoșii noștri, nici constituția, nici altă carte de legiuri nu mai poate avea vreo valoare. Biserica dintotdeauna a militat pentru unitatea tuturor oamenilor, dar, în același timp, pentru salvarea specificității peronale a fiecăruia, pentru menținerea identității personale și a fiecărui neam în parte.

Să ne ajute Bunul Dumnezeu ca identitatea noastră ca români să dăinuie în veșnicie, trăind în unitate și libertate, până când, cu toții vom deveni cetățeni ai Cetății de dincolo!

† VARSANUFIE

Arhiepiscopul Râmnicului